Concesionarea bunurilor proprietate publică este reglementată de OUG nr. 54/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri de proprietate publică, cu modificările ulterioare.
Concesiunea, ca formă de exercitare a dreptului de proprietate publică, presupune încheierea unui contract de concesiune, însă raporturile juridice dintre părți nu țin doar de domeniul dreptului civil ci trebuie avute în vedere și elementele de drept public.
Contractul de concesiune este acel contract în formă scrisă prin care ”autoritatea publică, denumită concedent, transmite pe o perioadă determinate, unei persoane, numită concesionar, care acționează pe riscul și pe răspunderea sa, dreptul și obligația de exploatare a unui bun, în schimbul unei redevențe”10.
Calitatea de concedent, în numele titularului dreptului de proprietate publică, o pot avea: ministerele sau alte organe de specialitate ale administrației publice central, respective consiliile județene, consiliile locale sau instituțiile publice de interes local, iar concesionar poate fi orice persoană fizică sau persoană juridică de drept privat, indifferent că este română sau străină.
Încheierea contractului de concesiune este precedată de o procedură de concesionare, legea reglementând procedura concesionării prin licitație publică, precum și procedura concesionării prin negociere directă.
Acest drept real are o existent limitată în timp la durata concesiunii, care nu poate fi mai mare de 49 de ani. Ea poate fi prelungită o singură dată, prin simplul accord de voință al părților, pe o perioadă egală cu cel mult jumătate din durata initială.
Titularul dreptului de concesiune nu are prerogative dispoziției juridice asupra bunurilor concesionate.
La expirarea termenului concesiunii, concesionarul este obligat să restituie, în deplină proprietate, liber de orice sarcină, bunul concesionat, inclusiv investițiile pe care el le-a realizat.
In cazul concesionarii se poate face cadastru si intabulare, asupra bunului concesionat, prin notare in Cartea Funciara a dreptului, dar si a constructiei, in cazul existentei acesteia.
